Posted on 16th februarie 2011No Responses
Elisa Stan:”Cântarea României nu a inventat-o Ceau?escu”

Articol publicat in: Cultura, Mass-media


Elise Stan, realizatoare de emisiuni la TVR:

”Cântarea României nu a inventat-o Ceau?escu”

Reconstituirea ?i conservarea patrimoniului cultural autohton, etnofolcloric ?i de crea?ie in situ este o preocupare tot mai evident? în ultimii ani. Nu s-au pierdut multe elemente identitare între timp?

Despre reconstituire vorbea p?rintele etnologiei române?ti, Constantin Br?iloiu, pe la începutul secoluolui XX. A?a c? aceast? nevoie de a reconstitui nu apar?ine prezentului, când ne afl?m într-o perioad? de globalizare. Constantin Br?iloiu ?i cei care au f?cut parte din echipa de cercet?tori condus? de Dimitrie Gusti, prezen?i în foarte multe zone folclorice ale ??rii,  au intuit înc? de atunci pericolul c? aceste comori se vor pierde odat? cu trecerea genera?iilor. Chiar la momentul când ace?ti mari cercet?tori se pronun?au despre consecin?ele trecerii timpului, disp?ruser? anumite obiceiuri populare. De aceea Constantin Br?iloiu statua c? una din metodele de cercetare trebuie s? fie reconstituirea.

De-a lungul timpului, bineîn?eles c? s-au pierdut multe elemente identitare, fapt pentru care acum reconstituirea devine mai necesar? ca oricând, mai ales c? au ap?rut ?i elemente ce au creat disloc?ri zonale.

Gândi?i-v? c? la noi, din 1928 a ap?rut radioul, iar lumea  satului românesc a intrat în contact cu emisiunile acestuia. Departe gândul de a aduce vreo acuz?, dar este un element care a influen?at întrucâtva mersul lucrurilor în mediul rural, cât ?i la ora?. A influen?at în sensul c? auzindu-se cântece din diverse zone, dac? vorbim de folclorul muzical, au fost preluate ?i cântate, pentru ca apoi s? fie asimilate ?i transmise din genera?ie în genera?ie, dar de fapt multe nu apar?ineau zonei respective. Pentru c?, dac? bunicii i-au pl?cut ni?te cântece bun?oar?, ea nu a ?inut cont c? nu sunt din zona ei, fredonându-le prin cas? sau la munca câmpului, iar în felul acesta au fost auzite de nepo?i ?i preluate ca atare. De aici ?i modul de a spune c? sunt cântece de la bunica, sunt ale noastre, deci sunt de aici, din zon?.

Da, dar bunica, apoi nepo?ii au îmb?trânit. Lumea s-a schimbat, iar când spui cuiva c? e?ti împ?timit de folclorul autentic, cel pe care bunica îl fredona la munca câmpului, e?ti privit ca un tip de mod? veche, eventual de evitat.

Din p?cate sunt ?i mul?i speciali?ti care consider? c? folclorul a r?mas undeva în zona de  grani?? a secolului XX. St?rile suflete?ti i-au dat prilej românului s? se descarce, la necaz, prin doina de jale, iar când a fost bucuros, s-a f?cut remarcat  prin chiote ?i strig?turi me?te?ugite. Folclorul nu a r?mas într-o zon? de grani?? a secolului XX, el exist?. De aceea, o importan?? deosebit? o au institu?iile abilitate. Cel mai important este Institutul de Etnografie ?i Folclor, care este un p?str?tor al arhivei na?ionale de folclor ?i care ar trebui s? acorde o mai mare importan?? difuz?rii acestor nestemate. Al?turi de Institutul de Etnografie ?i Folclor mai sunt centrele jude?ene de crea?ie ?i Centrul Na?ional de Crea?ie Popular?. De asemenea,  la Muzeul Satului sunt profesioni?ti care îi pot înv??a pe tineri despre costumul popular de s?rbatoare, c?ruia trebuie s? i se acorde aceea?i importan?? care se acord? cântecului ?i interpret?rii lui.

”Folclorul nu este imuabil, este în continu? crea?ie”

Cu siguran?? reperele r?mân, reconstituirea ?inând mai degrab? de dorin?a de a readuce în aten?ia public? comoara crea?iei populare, izvorât? din acea perenitate de tradi?ii ?i obiceiuri locale , perpetuat? pân? la un anumit moment istoric. Dar trecerile de la un regim la altul, de împingere a ??ranului spre zonele industriale, apoi reîntoarcerea ??ranului urbanizat în spa?iul rural care a suferit transform?ri majore în perioada comunist?, dar ?i dup? 1989,  nu îngreuneaz? aceast? reconstituire?

Noi nu ?tiu dac? trebuie s? etalon?m în acest fel lucrurile. Reperele noastre au fost cât mai vechi posibil. Am luat ca repere ni?te jaloane pe care le-am g?sit în arhivele muzeelor, în fotografii când este vorba de costum, cum este albumul doamnei Emilia Seco?an,  ori în fonoteci, când vorbim de cântece, aici un reper fiind înregistr?rile de pe cilindrii de cear?. Folclorul este în perpetu? mi?care. Nu este imuabil, el fiind în continu? crea?ie. ?i atunci s-a mai îndep?rtat, dar nu de la filonul autentic cum spun anumite persoane, ci de la modelul tradi?ional al melodiei ?i al versului popular, ad?ugându-le ?i îmbog??indu-le. Îns?, nu întotdeauna spre bine. Iar când nu s-a mers spre bine, s-a îndep?rtat de la formulele ritmico-melodice care definesc specificitatea zonelor etnofolclorice. De aceea raportarea noastr? trebuie s? aib? repere cât mai îndep?rtate în timp.

Înainte de 1989 exista Cântarea României, dup? Revolu?ie s-au creat sau continuat festivaluri-concurs de mai mic? anvergur?, care nu au mai avut for?a ?i nici inten?ia de a scoate pe scen? tot ceea ce era creativ în zonele etno-folclorice, urm?rindu-se mai degrab? a atrage aten?ia asupra institu?iei ce organiza respectiva manifestare. Aceast? perturbare a apari?iilor scenice, în special la c?minele culturale – deraiate de la menirea lor spre zona zgomotoas? a discotecilor ?i cârciumilor – nu a creat ?i o descurajare a actului de crea?ie popular??

 

Cântarea României exist? din vremea regelui Carol al II-lea

Dup? 1989 au ap?rut ni?te elemente perturbatoare în zona politicului. Iar dac? vorbim de zona muzical?, în cazul în care aceste perturb?ri au ap?rut, ele nu au decât s? duc? spre un deznod?mânt nu tocmai bun.

Mai toat? lumea blameaz? acea mi?care extraordinar? Cântarea României, pentru c? s-a f?cut în epoca lui Nicolae Ceau?escu, ceea ce nu este tocmai corect. Aceast? Cântarea Românie nu a inventat-o Ceau?escu. Ea a existat din vremea regelui Carol al II-lea, sub acela?i nume. Existau întreceri interzonale, chiar din vremea lui Gheorghiu-Dej,  care au fost stimulatoare pentru mi?carea popular?. Acum am dat la o parte întrecerile interzonale ?i Cântarea României, ceea ce a dus la dispari?ia multor forma?ii extraordinar de valoroase, a b?trânelor bocitoare din Mehedin?i, a grupurile de fluiera?i ?i lista poate continua. Dispari?ia lor o punem pe deoparte c? nu mai exist? acele locuri unde s? se manifeste, deci nu exist? o finalitate pentru care s? repete ?i s? studieze, iar pe de alt? parte vorbim de nevoia oamenilor de a câ?tiga bani, ceea ce le ocup? cel mai mult timp din zi.

Gabriel Arge?eanu

Informatia Teleormanului

http://www.facebook.com/informatia.teleormanului#!/album.php?aid=33687&id=100000802880544

Comments
Flash MP3 Player JW

    Here is the Music Player. You need to installl flash player to show this cool thing!

Weblog

Toate drepturile rezervate Weblog.ro

X